Ce învață Metamedicina?
Să trăim, să recunoaștem Divinul în noi înșine și în alții, să ne eliberăm de credințe și limite care ne împiedică să ne iubim și să ne iubim pe deplin.

Călătoria mea a început cu ani în urmă, când, într-o zi, mi-am dat seama că îmi certam fiul balustrad cu aceleași cuvinte pe care le foloseau și părinții mei, m-am văzut revărsând asupra lui furia și tristețea pe care ei, la rândul lor, o revărsaseră asupra copilului pe care l-am a fost, am replicat un scenariu învățat în copilărie.
Am văzut în el durerea pe care o simțisem și eu și, în acel moment, i-am cerut lui Dumnezeu să întrerupă acel scenariu care s-a repetat și care mi-a guvernat existența, influențând și pe cea a celor din jur.
Am cerut să mă reconectez cu acea Scânteie Divină pe care o percepisem mereu, dar la care ceva m-a împiedicat sistematic să ajung.
După câteva zile, „șansa” a vrut să observ o foaie de hârtie cu aceste cuvinte „...cum să ne reconectam la Scânteia Divină din noi...”, răspundea Universul și de la acel prim seminar de Metamedicină viața mea și cel al celor care este lângă mine și a început să se transforme într-un mod minunat.