Ce ne învață Metamedicina?
Să trăim, să recunoaștem Divinul în noi înșine și în ceilalți, să ne eliberăm de credințele și limitările care ne împiedică să ne iubim și să ne iubim pe noi înșine complet.

Călătoria mea a început cu ani în urmă, când, într-o zi, mi-am dat seama că țipam la fiul meu, înjurând cu aceleași cuvinte pe care le foloseau părinții mei. M-am văzut revărsând asupra lui furia și tristețea pe care le revărsaseră la rândul lor asupra fetiței care fusesem odată. Repetam un scenariu pe care îl învățasem în copilărie.
Am văzut în el durerea pe care o simțisem și eu și, în acel moment, l-am rugat pe Dumnezeu să întrerupă acel scenariu care se repeta și îmi guverna existența, influențând chiar și viețile celor din jurul meu.
Am cerut să mă reconectez cu acea Scânteie Divină pe care o percepusem dintotdeauna, dar pe care ceva, sistematic, mă împiedica să o ating.
După câteva zile, „întâmplarea” a făcut să observ o bucată de hârtie cu aceste cuvinte: „...cum să mă reconectez cu Scânteia Divină din noi...” Universul răspundea și, de la acel prim seminar de Metamedicină, viața mea și viețile celor din jurul meu au început să se transforme în moduri minunate.